Cam acesta e tonul, cand vine vorba despre ceva serios- cum e educatia, acisia, la Romanica. Noi nu suntem in stare de solemnitate, ne defineste bascalia, prostul gust, superficialitatea.
Toate discutiile in jurul Legii educatiei mi se par la fel de utile ca si demersul de a repara cariile unui mort.
Sistemul de educatie se cere reformat din temelii si asta nu e ceva nou, o spun experti din toata lumea si- I mean, lumea adevarata. Acest sistem este expirat, nu mai aduce aceleasi beneficii, oamenii s-au trezit ca nu se simt valorificati de sistem la potentialul si creativitatea lor, sunt sute de exemple de oameni care au reusit abia dupa ce au parasit un sistem educational in care se simteau ingraditi si sufocati de conformism.
Dar desigur ca pentru Romania aceasta discutie este prea avansata, noi nu dorim sa stim nimic din toate astea, preferam sa ne comportam in continuare precum salbaticul care se ascunde in pesteri cand tuna, desi s-a imprietenit de mult cu tipul care ii arunca pachete cu mancare din elicopter.
Sincer, ma bucur ca nu am copii.
M-ar coplesi responsabilitatea educatiei lor.
Ma tem ca m-as expune unor situatii penale intrand in conflicte inerente cu niste dascali obtuzi si absorbiti de ego-uri si de niste standarde dincolo de care nu vad nimic.
Nu vad nici macar visele copilului meu, pe care eu le-as pazi cu propria mea viata, asa cum as fi vrut si poate-au fost pazite ale mele.
Sistemul de invatamant e bun, dar e prost, daca intelegeti ce vreau sa spun.
Trebuie desteptat, pentru ca acesti copii sa poata visa mai departe. Visul e prima faza a creatiei...
Eu cred ca va fi asa. Dar nu azi, dar nu pentru noi...
Ceva interesant puteti gasi aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu