marți, 16 martie 2010

Despre conformism

Ca animale sociale, ne miscam in cadrul dat de conformismul social.
De fapt, aici, vorbim despre liniare. Liniarele altora, care au masurat inaintea noastra.

Tin minte cat de preocupat era tata atunci cand, copil fiind, imi furniza trusa care continea compas, raportor, liniar samd, preocupat de acuratetea si precizia acestor instrumente de masura. Spre norocul meu, tata stia si alte lucruri, dincolo de alinierea la standarde. Pe mine ma scotea din sarite ideea de uniformizare. Faptul ca toti colegii mei aveau truse la fel, scadea simtitor din interesul pentru compas si pentru ce putea face el, in afara de a intepa. Mi se parea ca e umilitor de simplu sa masori si atat. Ma fascina interpretarea.

Cu mintea de acum, inteleg valoarea masurii. A masuratorii. Inteleg ca fara ele nu exista interpretare. Sau exista, dar se numeste mistificare.

Ma uit la oameni si tot ce vad azi e cat sunt de dependeti cu totii de trusa lor. In fata oricarei provocari, intamplari, intalniri, prima lor reactie e sa isi scoata trusa. Si masoara, masoara...Si la ce foloseste? Pentru ca tot ce fac, la urma, e sa supuna totul sistemului lor propriu de masura, ori sistemului acceptat de ei ca fiind confirmat social.

Dar...

Pe mine azi ma doare.

Tu azi razi din toata inima.

Daca ne masoara cineva, ii dam peste cap instrumetele.

Iar eu iti spun ca nici o diferenta nu exista intre noi, daca nu masuram nimic decat inima.

Sa ne agatam de ceva. De acord. Sa avem repere, nu contest.

Dar invata cineva ceva, vreodata, dincolo de bine si de rau?

Nu ne invatam lectia niciodata. Dar avem truse impecabile.




When I'm gone no need to wonder
If I ever think of you
The same moon shines
The same wind blows for both of us
And time is but a paper moon
Be not gone

Though I'm gone it's as though
I hold the flower that touches you
A new life grows
The blossom knows there's no one else
Could warm my heart as much as you
Be not gone

Let us cling together as the years go by
Oh my love my love
In the quiet of the night
Let our candle always burn
Let us never lose the lessons we have learned

Teo torriatte konomama iko
Aisuruhito yo
Shizukana yoi ni
Hikario tomoshi
Itoshiki oshieo idaki

Hear my song still think of me
The way you've come to think of me
The nights grow long
But dreams live on
Just close your pretty eyes
And you can be with me
Dream on

Teo torriatte konomama iko
Aisuruhito yo
Shizukana yoi ni
Hikario tomoshi
Itoshiki oshieo idaki

When I'm gone they'll say we were all fools
And we don't understand
Oh be strong don't turn your heart
We're all you're all we're all for all for always

Let us cling together as the years go by
Oh my love my love
In the quiet of the night
Let our candle always burn
Let us never lose the lessons we have learned

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri