Dilema face parte din destinul omului.
Cred ca de la prima gura de aer pe care o ia. Scorul Apgar nu poate fi maxim fara atingerea unor decibeli, cat mai multi. Primul tipat viguros ar trebui considerat un simptom de inteligenta si am sa explic de ce cred asta. Trecerea brusca de la mediul cald si umed, din burta mamei, la aerul plin de lumini, voci, sunete straine, este in sine o trauma, desi toti ceilalti, care sunt de mai multa vreme pe-aici, par extrem de bucurosi de eveniment. Puiul de om descopera ca poate trai si in alt mediu. Dar tipa. Nu de bucuria revelatiei acestei lumi. Ci de anxietate. A trait bine merci la caldurica, inotand in supa lui si visand poate...pana cand, neasteptat, i se pune in fata evidenta ca exista si un alt fel de existenta, ca exista si frig, nu doar caldura si ca visele...sunt vise...Eu cred ca primul tipat se traduce cam asa: wtf is going on? vreau inapoi! Nu ma intereseaza alte optiuni, sa va bagati undeva alte variante, eu eram foarte bine asa cum eram acolo, asa ca va somez sa ma bagati la loc! Well, in decursul vietii va ajunge sa primeasca acest gen de urare destul de frecvent, insa am impresia ca bunele intentii care au stat la baza emiterii ei s-au convertit in timp in altceva.
Astfel se face ca prima stare, emotie, sentiment sau cum vreti, pe care il traieste un om pe lumea asta, sa fie anxietatea. Inclin sa cred ca si ultimul- doar ca aici se rastoarna calculele in ce priveste inteligenta. Daca la inceput, cu cat esti mai inteligent, cu atat vei fi mai anxios, la sfarsit e invers. Sau poate nu? Am o dilema :)) . Dar cred ca mai pot amana putin rezolvarea ei...
Cu cat mai multe posibile alegeri va fi pus in fata omul, cu atat mai anxios va deveni, multiplicand prima lui emotie again and again.
Cred ca aceia care cunosc acest adevar despre om, au reteta perfecta a manipularii lui, de orice fel ar fi aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu